Maramureșul, „țara cu patru țări” continuă să redea farmecul de odinioară prin casele din lemn, porțile impunătoare, portul popular specific și ritualurile tradiționale. Aici, viața cotidiană se împletește cu elemente ale trecutului, oferind vizitatorilor o incursiune în autenticitatea unei lumi ce păstrează încă nealterate valorile moștenite.
Gospodăria țărănească din nordul Transilvaniei reflectă echilibrul dintre agricultură și creșterea animalelor, prin diversitatea construcțiilor economice integrate în acest spațiu. Aceste construcții erau adaptate nevoilor practice ale locuitorilor și resurselor naturale disponibile, precum lemnul, piatra, paiele ori trestia. Cea mai comună construcție care completa gospodăria era grajdul, construcție destinată adăpostirii vitelor și cailor. Grajdul era de obicei construit din lemn, cu acoperiș din șindrilă sau paie, pentru a proteja animalele de intemperii. Cotețul, în schimb, era special amenajat pentru păsările din curtea gospodăriei. Era amplasat de obicei aproape de casă pentru a asigura ușurința hrănirii și protecția împotriva prădătorilor. Un alt important element al gospodăriei era fântâna, o construcție însemnată, adesea decorată cu elemente tradiționale sculptate în lemn. Cămara exterioară a avut și ea un rol important, fiind folosită pentru depozitarea proviziilor și a uneltelor agricole, dar și a hainelor groase. Cuptorul de pâine, la rândul lui și vatra exterioară erau folosite pentru gătitul alimentelor, fiind amplasate în curte, și serveau atât gospodăriei, cât și comunității, în preajma sărbătorilor, când vecinele apropiate coceau cocuți și pâine într-un singur cuptor. Despre acesta se pot scrie multe, fiind un element important cu o utilitate ambivalentă, dar să ne îndreptăm atenția înspre șură. Construcție importantă a gospodăriei, șura a fost utilizată pentru depozitarea cerealelor și a fânului, a uneltelor agricole sau uneori ca adăpost pentru animale. Era o clădire spațioasă, realizată din lemn sau piatră.
Toate aceste construcții reflectă armonia dintre activitățile economice și resursele naturale, dar și necesitatea locuitorilor în adaptarea gospodăriei la nevoile cotidiene. Fiecare element avea un rol bine definit, iar organizarea lor contribuia la eficiența muncilor gospodărești și la păstrarea unui echilibru în viața de zi cu zi.
În satele din Țara Codrului, șura este construcția cea mai monumentală, fiind un element al gospodăriei de o importanță fundamentală în desfășurarea activităților zilnice a gospodarilor. Aceasta reprezintă un spațiu arhitectural bine definit, polifuncțional. Șura din această zonă etnografică este recunoscută pentru dimensiunile sale mari și pentru diversele funcții pe care le îndeplinește, fiind adaptată atât agriculturii, cât și creșterii animalelor, în concordanță cu specificul regiunii de unde provine.
Muzeul satului din Baia Mare păstrează elemente de arhitectură vernaculară din toate cele patru zone etnografice ale Maramureșului: Lăpuș, Chioar, Maramureșul Voievodal și Codru, din acest „țară” fiind transferate în muzeu trei construcții: casa, grajd și o șură falnică, toate din localitatea Valea Vinului, localitate aflată acum in județul Satu Mare.
Șura Valea Vinului, așa cum este denumită și recunoscută în Muzeul Satului, își începe povestea la mijlocul secolului al XIX-lea, după cum aflăm și din inscripția de pe grinda de deasupra porții principale de intrare. Poziționată pe latura scurtă, intrarea se face dinspre curtea gospodăriei. Acolo, pe grindă, este dăltuit textul „Emeltette Bogdan Demeter”, în limba maghiară, care ne dă o importantă informație, aceea că, obiectivul de tip anexă a gospodăriei, a fost ridicat (construit) la inițiativa lui Bogdan Demeter, în 23 aprilie anul 1857, ceea ce denotă și că a fost primul proprietar al șurii.
Această grandioasă anexă din muzeul nostru face parte din gospodăria care poartă același nume unde, pe lângă aceasta, în complexul gospodăriei, regăsim și casa și grajdul. Șura se încadrează în tipicul zonei etnografice din care a fost transferată în anul 1978. Reconstituită doi ani mai târziu, în 1980, pe locul în care se află și astăzi, șura se remarcă prin grandiozitatea dimensiunilor sale. Este cea mai spațioasă anexă gospodărească din ansamblul arhitectural al Muzeului Satului din Baia Mare și poate unul dintre cele mai inedite anexe de arhitectură populară din tot sistemul muzeelor în aer liber din România. Aceasta are dimensiuni impresionante, încadrându-se în caracteristicile specifice de construcție ale anexelor gospodăriilor de agricultor din zona etnografică a Codrului. Se distinge față de șurile din alte zone etnografice ale județului Maramureș prin dimensiuni, compartimentare, tehnica de lucru și materialele folosite. Dimensiunile construcției sunt impunătoare, măsurând 16 metri lungime și 12 metri lățime. În interiorul șurii Valea Vinului întâlnim o singură încăpere cu îngrăditură pentru animale, de-o parte și de alta a lungimii sale. Construcția are o fundație din piatră de carieră, clădită în tehnica zidului de piatră cu pământ, tehnică des regăsită în zona etnografică a Codrului. Pentru talpa de temelie a șurii s-a folosit lemn de stejar, fasonat pe patru fețe. Aceeași specie lemnoasă a fost folosită și pentru scheletul pereților, pentru construirea acestora s-a folosit tot lemn fasonat pe patru fețe, dar și nuiele împletite, îmbinate între furci. Tipul acoperișului este în patru ape, cu fronton atât pe latura scurtă din față, cât și pe cea din spate, fiind acoperit cu stuf. Porțile șurii au dimensiuni în armonie cu monumentalitatea clădirii, decorate specific zonei, cu motive geometrice.
Șura Valea Vinului vă așteaptă să poposiți în curtea gospodăriei pentru a-i admira grandoarea. Este ușor de recunoscut, fiind cea mai impunătoare construcție anexă a Muzeului Satului.
Indre Andra- educator muzeal