Moara de mână din Stremţ – judeţul Maramureş – zona etnografică Codru.
Am fost făurită în satul Stremţ. Pentru ca eu să exist un stejar bătrân de vreo 500 de ani a fost tăiat. E adevărat că din el s-a construit şi o casă pentru familia meşterului care mi-a dat şi mie viaţă. De aceea putem spune că acel copac nu a murit ci a trecut într-o nouă existenţă prin noi, obiectele create de meşteri. Toate aceste lucruri s-au petrecut cam pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Timp de peste 150 de ani am măcinat boabe de grâu şi mălai pentru familia în care m-am născut. Apoi vreo 20 de ani am zăcut în uitare, în şură şi mă temeam că voi avea soarta altor obiecte vechi din lemn, să ajung pe foc într-o iarnă. Am avut noroc! Într-o zi, un om, m-a văzut în colţul unde zăceam şi nu s-a lăsat până ce stăpânul nu m-a vândut. Mă întrebam: oare unde mă va duce? Ce se va alege de mine. Am ajuns la muzeu unde, oameni cu har, m-au tratat cu fel de fel de soluţii şi m-au aşezat în expoziţie. Uite aşa m-am mai născut o dată şi sper să trăiesc cât mai mult. Mii de oameni vin să mă vadă. Unii ştiu ce sunt alţii, mai ales copiii, învaţă prin mine să înţeleagă cum trăiau oamenii acum vreo două sute de ani când m-am născut.
