Mireasă cununa ta….
Totul a început cu mulți ani în urmă, să fi fost peste 100, când mâinile pricepute ale femeilor dintr-un sat mic de munte din Maramureș m-au creat. Ele au ales din târg cele mai frumoase mărgele aduse de peste mări și țări pe care le-au înșirat cu grijă pe fire de ață. Apoi le-au cusut pe bucăți de carton îmbracat în material textil sub formă de cerc, dându-mi numele de Cunună. Culorile vii ale mărgelelor de coral îmi confereau prospețime, iar bucățile de oglinzi și bănuți îmi dădeau strălucire; astfel, în scurt timp, am devenit cea mai dorită podoabă a fetelor de măritat din sătucul de munte. La toate nunțile timpurilor trecute – momente cu mare încărcătură simbolică – eram admirată și simțeam parfumul florilor din părul miresei pe care o împodobeam, punând-o în centrul atenției. Eram așezată de druște (domnișoarele de onoare de odinioară) și de nașe pe creștetul tinerei mirese, cu ajutorul meu evidențiindu-se frumusețea, puritatea, cumințenia viitoarei soții. Eu marcam un moment deosebit de important în cadrul ritualului de trecere – nunta, simțeam toate stările, emoțiile de tristețe și de bucurie ale tinerelor care își luau rămas-bun de la feciorie și primeau statutul de nevastă, prin „greutatea” năfrămii care mă înlocuia.
Timpurile și moda au adus schimbări în sătucul de munte care îmi era casă, tinerii căsătoriți au plecat în marile orașe ale lumii, dându-mă uitării. Asta până într-o zi când m-am trezit în lumina caldă a unei vitrine elegante din muzeu…Atunci mi-am dat seama că am renăscut și că sunt din nou în centrul atenției!
