Alături de limbă, obiceiuri și tradiții, portul popular constituie o emblemă de recunoaștere, o marcă a identității etnice și un document cu valoare artistică și istorică, este blazonul său de noblețe. Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș deține o bogată și variată colecție de port popular din toate zonele etnografice ale Maramureșului, dar și din Țara Oașului, pe care le păstrăm cu mult drag și încercăm să le spunem povestea în expozițiile organizate în țară și peste hotare.
În acestă zi cu multiple semnificații, de Sânziene, când se celebrează și Ziua Internațională a Iei, a cămășii populare românești, într-o perioadă în care nunțile sunt din nou parte din cotidian (după ce în perioada de pandemie și acest moment special din viața tinerilor a avut de suferit), am ales să vă prezentăm, din lada de zestre a muzeului, o piesă deosebită, cu valoare de simbol, o cămașă de mireasă din Țara Chioarului.
În vremurile de demult, ca și în zilele noastre, pentru orice tânără fată, ziua nunții era una specială, în care dorea să fie cea mai frumoasă dintre toate fetele din sat. Între piesele costumului tradițional pe care mireasa îl pregătea pentru nuntă, cămașa era cea mai importantă, bogăția de motive decorative cusute pe aceasta reliefând priceperea și îndemânarea tinerei fete. După ce data nunții era stabilită, tânără fată începea lucrul la cămașa de mireasă, pentru realizarea căreia era nevoie de luni de muncă.
Cămașa cu mărgele propusă pentru luna Iunie în cadrul proiectului Obiecte cu poveste provine din localitatea Șomcuta Mare, Țara Chioarului și datează de la mijlocul secolului XX. Regional, cămașa este cunoscută sub denumirea de spăcel. Tipul vechi de cămașă din Chioar avea guler, la început înalt, iar mai apoi răsfrânt, se închidea în față, iar decorul era geometric și floral cu broderie spartă și broderie peste fire, alb pe alb. Cromatica pătrunde în Țara Chioarului la începutul secolului XX, pe fondul intensificării mișcărilor Astrei, iar primele culori folosite în decorul cămășilor au fost culorile tricolorului: roșu, galben și albastru. După 1920, prin diversificarea mijloacelor de informare în lumea satului, folosirea culorilor în realizarea straielor tradiționale se răspândește tot mai mult. După al Doilea Război Mondial, în zonă, apar modificări și la nivelul croiului cămășilor, cu influențe din Țara Maramureșului, astfel că apare acest tip de cămașă, cu un mic decolteu pătrat și închiderea pe umeri.
Cămașa este realizată din pânză de cânepă, țesută în două ițe, având ca piese componente: stanul din față, stanul din spate și mânecile drepte. Pe stanul din față, în partea de sus, cămașa este brodată pe fir cu mărgele policrome (roșu, galben, albastru, verde) ce formează un motiv floral (ghirlandă de trandafiri). De o parte și de alta, pe lângă umeri, au fost realizate pliuri mici (hăitășele) care au fost prinse din loc în loc cu ață albă, redând un aspect estetic deosebit.
De sub braț pornesc două bucăți de pânză sub forma unor săgeți menite a masca o tăietură în material și a permite astfel plierea artistică a pânzei, formând un ornament numit local „broscuțe mici”. Spatele cămășii are o platcă lată de 7 cm, decorată cu hăitășele. De platcă se prind cei doi lați de pânză care formează partea de jos a cămășii. Pentru ca pânza să fie adusă la dimensiunile plătcii, materialul a fost pliat formându-se, din nou, hăitășele. Mâneca este croită dintr-un lat de pânză, se prinde din umăr și jos este lăsată dreaptă. Pe umăr materialul s-a încrețit pentru a ajunge la dimensiunea deschiderii pentru braț, iar sub braț are puiuț. În partea de jos mâneca a fost decorată cu broderie spartă, cu motivul pomului vieții cu coroană simetrică. Deasupra acestuia, din loc în loc, este cusut pe fir cu mărgele policrome un motiv floral.
Vă poftim, dragi prieteni ai muzeului, să descoperiți această frumoasă cămașă, în expoziția muzeului nostru, să o priviți cu atenție, încercând să descifrați mesajele și povestea pe care tânăra mireasă a cusut-o cu drag, pentru cea mai importantă zi din viața ei…ziua nunții.
Monica Mare, manager
Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș