Un proiect născut în urma unei colaborări firești între Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș și Universitatea Tehnică din Cluj Napoca – programul de studii Arte Plastice – Pictură, Baia Mare. Într-o epocă în care reperele identitare se dizolvă adesea sub presiunea unui prezent uniformizant, proiectul ,,𝐀𝐫𝐭𝐚-𝐧 𝐬̦𝐞𝐳𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞’’- 𝐩𝐢𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐜𝐚 𝐚𝐜𝐭 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐬𝐢𝐫𝐞 𝐚 𝐨𝐛𝐚̂𝐫𝐬̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫” propune o revenire lucidă și profund poetică la matricea satului tradițional românesc. Gândit ca o intervenție artistică în plein air, în spațiul generos al Muzeului Satului Baia Mare, acest demers devine o formă de „arheologie afectivă”, în care pictura nu doar că ilustrează, ci recuperează simbolic o lume pe cale de dispariție. Reunind artiști plastici profesioniști, studenți, masteranzi și cadre universitare, proiectul reinterpretează șezătoarea – un spațiu originar al creației comunitare, al apartenenței la o comunitate și al schimbului cultural – într-o cheie vizuală contemporană. De această dată, pensula înlocuiește fusul, pânza capătă alte valențe, iar culoarea devine expresia unei trăiri colective sedimentate în imagini arhetipale: case din lemn tăcute, șuri în care ecoul ,,danțurilor la șură’’ de odinioară încă răzbate, interioare copleșite de țesături ritualice, gesturi cotidiene ce poartă o densitate simbolică nealterată. Dincolo de simpla documentare vizuală, artiștii implicați propun o viziune filtrată prin sensibilitatea contemporană, activând memoria locului printr-un limbaj plastic reflexiv. Este vorba despre o pictură de atmosferă, adesea narativă, în care satul devine pretext pentru o meditație asupra timpului, a tradiției și a rosturilor uitate. Fiecare lucrare capătă valoarea unei mărturii – nu doar despre ceea ce a fost, ci și despre ceea ce încă poate fi salvat prin actul artistic. Departe de a fi o simplă reconstrucție nostalgic-folclorică, proiectul ,,Arta-n șezătoare’’ se definește ca o punte între trecut și prezent, între vizualul ancestral și discursul estetic contemporan. Prin acest gest, pictura își revendică funcția sa profund umanistă: aceea de a păstra vie o cultură și de a o traduce, cu sinceritate și rigoare artistică, pentru generațiile de azi.
